Numar de pagini:256
Editura:Corint
Sinopsis: Caymen Meyers, o adolescenta de saptesprezece ani, a invatat inca din
copilarie ca nu te poti increde in cei bogati.Si dupa multi ani in care i-a studiat din spatele tejghelei din magazinul de papusi de portelan al mamei sale, nimic nu o poate convinge ca lucrurile stau altfel. Dar iata ca apare in scena Xander Spence ― inalt, frumos si ingrozitor de bogat.
In ciuda farmecului sau personal, Caymen e suficient de inteleapta ca sa-si dea seama ca interesul lui pentru ea nu va dura. Dar exact atunci cand loialitatea si atentia pe care i le acorda Xander sunt cat pe ce sa o convinga pe Caymen ca a fi bogat nu e un cusur, afla ca banii reprezinta mult mai mult in relatia lor decat crezuse ea. Cu atatea obstacole in calea lor, va putea Caymen sa micsoreze distanta dintre ei?
Parerea mea:
Din punctul meu de vedere cartile contemporane sunt facute pentru primavara. Indiferent de ceea ce spun altii, mie una cartile contemporane imi induc starea de primavara, adica starea de un nou inceput. Ei bine, cartea asta este contemporana cu mai mult de un strop de iubire. Ca sa zic asa, este o cura de detoxifiere dupa o iarna intreaga de fictiune, SF si multe altele purtate prin alte lumi. Pana la urma ar trebui, cateodata, sa ne mai descoperim lumea noastra. Asa ca ajungem in lumea noastra, vazuta prin ochii lui Caymen, o tanara de 16 ani si jumatate care o ajuta pe mama sa vanzand papusi de portelan. Caymen are cateva atu-uri, printre care si sarcasmul, la care exceleaza.Totul decurge normal pana cand este “invocata” de un barbat bogat, (iar ea nu suporta oamenii bogati) si de atunci totul se rastoarna cu susul in jos. Cum spuneam, primavara este anotimpul perfect, din punctual meu de vedere, pentru contemporan. Am citit cartea asta intr-o zi la munte stand pe un balansoar, ceea ce a adus un plus cartii. Am fost captata imediat de actiunea din carte de parca as fi rasfoit-o de sute de ori inainte. E o carte usoara, care itit distrage atentia de la orice, iar cand o termini te intrebi daca a aparut cumva si partea a doua. Scriitoarea nu are neaparat un stil aparte, desii cateodata te mai trezesti cu Caymen vorbind direct cu tine, lucrul care m-a atras. Stilul pe care il detine este cel de scriitor contemporan, in principiu: un limbaj pe care sa il intelegi usor, farmecul actiunii in care te pierzi repede si ,desigur, o posibilitate sa se infiripe o relatie intre cele doua personaje principale. Ofer acestei carti 4 pupici din 5 pentru ca nu s-a desprins prea mult din tiparele stilului, dar mi-a facut primavara putin mai buna.
#cartilemariei
Pupici <3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu